Da. Am o capacitate anormala: construiesc povesti si nu-mi dau seama daca isi mentin statutul sau devin reale. Dar nu asta conteaza. E mai important ca, undeva intre stadionul cainilor rosii si piata Obor, intr-un spital, la geam sta un batran, contempland departarea-i scurta, oprita brusc in pavilionul vecin, ce adaposteste prosectura. Intre el si cladirea respectiva sunt vreo sapte metri. Fereastra e deschisa iar de afara, vantul mare trimite curenti mici ce patrund printre firele de par albe si se termina undeva, in acelasi eter…
In piata Gemeni, o batrana trage un carucior mobil, actualmente la moda. Poarta la gat o esarfa multicolora, chiar daca afara e innorat si apasator. Spirit neincatusat. Spatele e adus serios spre anterior de o cifoza veche, dar mintea e mai dreapta ca niciodata. Ea vede totul intr-o secunda, ii sar in ochi toate detaliile, chiar dincolo de forme. Trage de carucior, scaneaza tarabele goale, alege cu grija tot ce are nevoie si apoi paraseste piata pustie, cu pasi mici. Rotile scartaie sub incarcatura grea, chiar daca nu e nimic inauntru. Ingredientele secrete ale fericirii.
Tramvaiul trece prin pasaj la Victoriei si pe scara de granit se odihneste un vagabond, infasurat intr-o plapuma rosie. E murdar pe dinafara si curat inauntru.
In tramvai, o femeie aflata la mijlocul varstei e cu gandul intr-o mie de locuri. Vede omul invelit in plapuma, dechide ochii larg si deodata are o revelatie: va cobori negresit la prima statie. Se intoarce pe jos, coboara scarile reci si gaseste locul acela gol. Niciun semn ca ar fi stat cineva acolo. Dar e multumita.
In parcul amplasat langa circ, lacul e inca plin de nuferi. Langa un stufaris, o broasca testoasa isi mai scoate capul din apa, pentru a sorbi o portie sanatoasa de oxigen si cu miscari unduitoare se scufunda printre tulpinile carnoase. Un baiat posomorat se plimba de jur imprejur, intr-un traseu perpetuu.
Langa parc, un apartament plin de tomuri prafuite ascunde in el un suflet salbaticit, desprins de lume, aflat in pragul suicidului. Barbatul, de o inteligenta sclipitoare slefuita prin tristete si suferinta, a privit acelasi tramvai, gonind pe bulevard. Aproape ca vede si testoasa, trimitand valurele catre marginile lacului. Entitati in carapace.
Exista in jurul nostru miliarde de povesti. Ne intersectam cu unele, le parasim pe altele si viata merge inainte. Tot ce am amintit nu are nicio legatura cu nimic, dar am puterea sa fac ceva in privinta asta.
Intr-o secunda, apartamentul de langa lac a devenit impecabil. Batrana a intrat, si-a sarutat copilul pe frunte si s-a dus imediat in bucatarie, scotand totul din carucior: lumina, vointa, iubire, sanatate, bucurie, curaj si la sfarsit, speranta. Femeia din tramvai a facut drumul inapoi pe jos, ajungand acasa spre miezul noptii. Nu era singura. Omul murdar a intrat o secunda in baie si a iesit, acum curat pe ambele parti. Baiatul cu mintea tulbure a trecut pe langa o bancuta, iar de acolo a vazut testoasa scotand capul, cu privirea indreptata fix spre el, insuflandu-i o idee pe o forta mistica. In scurt timp, era si el in acelasi apartament, strangandu-si in brate parintii, bunica, pe bunul lor prieten de familie. In spital, spre zori, un batran se ridica, isi lasa pijamalele pe loc si intra intr-un costum bine croit. Saluta respectuos asistenta de noapte, trece pe langa un pavilion vecin in care stau nou-nascuti si un zambet sincer ii umple chipul. E plin de energie si gandul ii sta la cei de casa. Cand soarele se ridica molcolm, trimitand raze caldute spre pamant, omul paseste in casa. Sunt toti acolo, mai fericiti ca niciodata.
Stau pe o banca in parc si ma uit cum, din cand in cand, broasca testoasa iese la suprafata si scruteaza cu ochii ei mici imprejurimile. Am mai creat o poveste. Eu si testoasa.
Un articol de I. V. Radulescu - Secretele Fericirii
?
