Ramane de descoperit modul in care poate fi gasit un mijloc de a modifica genetic celulele pentru a se comporta in felul descris mai sus, insa fara efectele generate de lipsa cresterii. Suntem ferm convinsi ca dupa descoperirea "leacului" pentru cancer, SIDA sau alte maladii care ucid milioane de oameni, lumea se va intalni cu noi si noi boli, in epidemii sau in cazuri particulare. Dar o lume fara cancer inseamna o lume mult mai buna, ce priveste altfel catre viitor.

Iata o intrebare care a macinat omul imediat dupa ce a descoperit aceasta crunta maladie. Sunt atatea boli precum SIDA, malaria, epilepsia in care se fac progrese uluitoare dar inca nu exista tratamente complete care sa le vindece intru totul. Totusi, exista cazuri particulare care sunt intens studiate: oameni infectati cu HIV la care infectia nu evolueaza catre stadiul de SIDA, bolnavi care se vindeca miraculos de cancer, epilepsii grand mal care dispar sau indivizi infectati cu plasmodium falciparum care nu manifesta boala. Acestea sunt exceptii care merita si trebuie studiate, dar ce ne facem cu toti aceia, prieteni, actori, rude sau oameni simpli, care mor in fiecare zi de cancer? Se intampla acest lucru si probabil se va mai intampla mult timp de acum incolo.

Cand vom scapa de cancer? - Poza 1Exista o multime de tipuri de cancere, unele mai agresive si altele mai blande. De regula, ele sunt tratabile in stadiile incipiente, cand proliferarea celulara anormala este redusa, neexistand metastaze la distanta in organe importante. Se practica chimioterapia, chirurgia, iradierea, regimul alimentar, dar nimeni nu poate garanta ca acel cancer nu va reaparea. Un factor determinant este predispozitia genetica, dar mediul inconjurator, cu toate noxele, alimentele contaminate, radiatiile, stressul, ocupa un rol crucial aici. Studiile trebuie sa se indrepte catre medicina moleculara si genetica, cu toate micile procese care stau la baza functionarii omului ca un intreg. De acolo vin marile descoperiri, care aduc premii Nobel si acceptari in academii prestigioase.

Am facut aceasta introducere pentru a putea continua cu o descoperire actuala, facuta de un medic din Ecuador, pe numele sau Guevara-Aguirre. Acest medic a studiat o populatie restransa de oameni ce prezinta un sindrom numit Laron, caracterizat prin lipsa unui receptor de pe suprafata celulelor, acel receptor care cupleaza GH-ul, hormonul de crestere. Nu e greu sa va dati seama ca acesti oameni raman pitici, pentru ca GH-ul nu isi poate exercita efectele. Acesti ecuadorieni au in medie un metru inaltime si au fost descoperiti de doctor in 1987. Dupa 24 de ani de cercetari clinice obiective si moleculare, doctorul a observat ca niciunul dintre cei 99 de invidizi luati in vizor nu a dezvoltat nicio forma de cancer! De ce s-a intamplat asa?

Pentru ca, acele celule fara receptori pentru GH s-au comportat "anormal", in sensul ca au devenit impenetrabile de catre agenti non-self (care nu apartin organismului) si au initiat apoptoza (moarte celulara programata) imediat dupa depistarea unor nereguli. Ce intelegem de aici? Ca celulele au devenit mai puternice si in plus n-au mai permis proliferarea anormala, proces care sta la baza cancerului. Testele s-au facut pe medii speciale de cultura, prin izolarea unor celule de la pacientii cu sindrom Laron. S-a observat de asemenea, in studii pe soareci de laborator, ca cei cu un sindrom similar au trait in medie cu 40% mai mult decat ceilalti, asadar acel receptor pentru GH ar fi responsabil si de longevitate. Iata doua piste extrem de interesante.

Ramane de descoperit modul in care poate fi gasit un mijloc de a modifica genetic celulele pentru a se comporta in felul descris mai sus, insa fara efectele generate de lipsa cresterii. Suntem ferm convinsi ca dupa descoperirea "leacului" pentru cancer, SIDA sau alte maladii care ucid milioane de oameni, lumea se va intalni cu noi si noi boli, in epidemii sau in cazuri particulare. Dar o lume fara cancer inseamna o lume mult mai buna, ce priveste altfel catre viitor.