Fotograful new yorkez Bobby Neal Adams a reinterpretat cliseul „copilului pe care il purtam cu totii in suflet toata viata” in cel mai concret mod posibil. Proiectul sau, intitulat „Agemaps” (en., harti ale varstelor), juxtapune doua jumatati ale aceluiasi portret, despartite de cateva decenii. Recunoastem elemente fizionomice, observam efectele timpului, ale varstei si ale vietii traite, iar efectul de ruptura cu mana adauga un plus de dramatism. Situatia e suficient de dramatica oricum si e si-un pic sinistra, mai ales cand diferenta dintre varste depaseste doua-trei decenii. Adams explica: „Punctul in care imaginile au fost fizic rupte una langa cealalta devine linia de hotar (sau puntea) intre deceniile de trecere a timpului, iar mie imi ofera o stranie harta a unei vieti, cu privirea atintita asupra viitorului.”
?
