Ce tara! Oricine ar pune un picior aici, va dori sa-l aseze si pe celalalt

Ce tara! Oricine ar pune un picior aici, va dori sa-l aseze si pe celalalt… Depasind insa sfera utopiilor sau, mai bland spus, a proiectiilor perfecte, nimic nu e neted si roz. E maro, necleios, umed si rece ca in poeziile lui Baudelaire. Sunt aici de relativ putin timp, dar asta nu ma impiedica sa ma pronunt atunci cand simt nevoia.

Romania mea - Poza 1Relatia mea cu aceasta tara a inceput timid, cand universul meu se raporta la un areal restrans, in care punctele negre, imatur percepute, nu contau. Evolutia a fost grabita in scoala, cand istoria mi-a prezentat toate grozaviile conducatorilor drepti. Din vremurile acelea, anii ’90, cortexul mi-a trimis ochii spre pasajele din alte carti, in care se vorbea despre relatiile cu austroungarii, cu turcii, cu URSS-ul, cu nemtii, cu toate porcariile pe care a trebuit sa le suportam, fiind intr-o pozitie blestemata. Ca nu am fost niciodata pregatiti pentru nicio lupta. Ca a trebuit sa plecam capul si sa impartim averi ca sa beneficiem de pace. Ca am fost carpele tuturor. Ca nimeni nu si-a dorit cu adevarat sa ne faca tandari, sa ne cucereasca cu totul, pentru ca pur si simplu nu se merita.

Citeste continuarea pe Secretele Fericirii >>