"Mama este inceputul tuturor inceputurilor." - Grigore Vieru

Ne da viata, ne creste, ne iubeste neconditionat si ne este alaturi pana cand inchide ochii pentru totdeauna. Pentru a celebra minunea careia ii spunem ‘mama’, am facut o selectie cu unele dintre cele mai frumoase si emotionante poezii dedicate acestei fiinte mult iubite.

Cele mai frumoase si induiosatoare poezii despre mama - Poza 1
  • Mi-e dor de tine mama

Grigore Vieru

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o sama,

Mi-e dor de-a ta privire,

Mi-e dor de tine, mama.

Maicuta mea: gradina

Cu flori, cu nuci si mere,

A ochilor lumina,

Vazduhul gurii mele!

Maicuto, tu: vecie,

Nemuritoare carte

De dor si omenie

Si cantec fara moarte!

Vant hulpav pom cuprinde

Si frunza o destrama.

Mi-e dor de-a tale brate,

Mi-e dor de tine, mama.

Tot casca leul iernii

Cu vifore in coama.

Mi-e dor de vorba-ti calda,

Mi-e dor de tine, mama.

O stea mi-atinge fata

Ori poate-a ta naframa.

Sunt alb, batran aproape,

Mi-e dor de tine, mama.

***

  • Mama

Vasile Militaru

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,

Sa mai vada pe fecioru-i, astazi “domn cu multa carte”!

A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit in prag;

Ni s-a umezit privirea de iubire si de drag;

Sarutandu-i mana dreapta, ea m-a strans la piept, duioasa,

Si-ntreband-o cate toate, am intrat apoi in casa.

Inauntrul casei mele, -'cata bruma-am adunat,

Da prilej bietei batrane sa se creada-ntr-un palat:

Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,

Si cu multa grija calca doar pe-alaturi de covoare.

Eu o-ndemn sa nu ia seama si sa calce drept, in lege,

Ca doar e la fii-su-n casa, nu e-n casa vreunui rege,

Si de-abia o fac sa sada pe-un divan cu scoarta noua…

-”Mi-era dor de tine, maica…Ti-am adus vreo zece oua,

Nitel unt, iar colea-n traista niste nuci, vreo doua sute…”

Si, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar sa ma sarute:

-”Poate mor, ca sunt batrana si-a prins dorul sa ma-ndrume

Sa mai vad o data, maica, ce mi-e azi mai drag pe lume!

Caierul mi-i pe sfirsite… maine poate-si curma firul

Si-ntre patru blani de scinduri sa ma cheme cimitirul…

Jale mi-e de voi, mamuca, dar visez, chiar si desteapta,

Cum, pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta…

Tu, odorul mamii, in urma sa te-aduni cu fratii-acasa

Si sa-mparti agoniseala de pe urma lui ramasa:

Lui Codin sa-i dai pamantul de la moara si cu via;

Vaca si-un pogon de lunca, maica, sa le ia Maria;

Lui Mitrus sa-i dai zavoiul de rachiti dintre piraie;

Carul, boii si cu plugul sa le dai lui Nicolae,

Iara tu, ca mai cu stare decat fratii zisi pe nume,

Sa iei casa-n care tie ti-a fost dat sa vii pe lume…

Cand si cand, in miezul verii sau de Pasti, sa vada satul

Cum imi vine ca-n toti anii, la casuta mea baiatul

Si-avand tihna si odihna, la venire sau plecare,

S-aprinzi si la groapa maichii cate-un pai de lumanare!…

A tacut apoi batrana si-a plans mult, cu lacrimi grele,

Ce curgandu-i lin in poala, se-ntalneau cu ale mele.

***

  • Multumesc, iubita mama

Vadim Tudor

Multumesc, iubita mama,

Steaua mea din zori de zi!

Fara tine imi este teama

Ca planeta s-ar raci.

Te-am secatuit de vlaga,

M-ai crescut, m-ai inflorit.

Pentru tine, mama draga,

Soarele e-n asfintit.

Mama frumoasa, primul meu rai,

Fa o minune, te rog, mai stai!

Dulce lumina, ram de maslin,

Inca nu-i vremea, mai stai putin!

Lege tainica a firii,

Nu pleca fara sa-mi lasi

Zacamintele iubirii,

Mama, suflet urias,

Si secretul nemuririi,

Mama, suflet urias!

Multumesc, iubita mama,

Iubita mama, iubita mama...

***

  • Chipul tau, mama

Grigore Vieru

Chipul tau, mama,

Ca o mie

De privighetori ranite,

Ochii tai

In care s-au intamplat

Toate

Cate se pot intampla

Pe lume!

Lacrima ta:

Diamant ce taie-n doua

Oglinda zilei.

Nedespartita de cer

Ca apa de uscat,

Locuiesti o casa

Cu doua ferestre:

Una ce da spre viata,

Alta cu fata spre moarte,

La fel de limpezi amandoua.

O, mama,

Spre mine mainile-ti intinde:

Spre cel

Care cu dor te-asteapta,

Si tie apropiindu-ma,

Apropie-ma linistii ce esti.

Acum si-ntotdeauna.

***

  • O, mama...

Mihai Eminescu

O, mama, dulce mama, din negura de vremi

Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;

Deasupra criptei negre a sfantului mormant

Se scutura salcamii de toamna si de vant,

Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau...

Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi;

Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,

La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,

Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;

Simti-o-voi o data umbrind mormantul meu...

Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar daca impreuna va fi ca sa murim,

Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,

Mormantul sa ni-l sape la margine de rau,

Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;

De-a pururea aproape vei fi de sanul meu...

Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu.

***

  • Mama

Alexei Mateevici

Te-am zamislit eu cu iubire,

Cu drag in mine te-am purtat

Si de la Domnul fericire

Eu cu plansoare ti-am rugat.

Sub inima tremuratoare

Pazit-am micul copilas,

Si dragostea mea arzatoare

Ti-a fost de straja si salas.

Soptit-am rugaciuni smerite

Si cu plansoare m-am rugat,

Sa-ti fie zilele scutite

De nenoroc si de pacat.

Si-ai fost cu firea parinteasca,

Cu duhul parintesc senin,

Cu-ntelepciunea ta fireasca

Copil cuminte si blajin.

Si cand in floarea tineretii

Venit-a vestea razboirii,

Tu jertfa sfanta a vietii

Ti-ai dat-o cetelor ostirii.

Si-n batalia cea aprinsa

Sarit-ai plin de vitejie

La moarte, ca la stea nestinsa,

Ai nazuit cu bucurie.

Acum la vatra ta strabuna

Incet eu numele-ti soptesc,

Din lacrimi ti-mpletesc cununa,

Dar moartea ti-o blagoslovesc.

***

  • Mama

George Cosbuc

In vaduri ape repezi curg

Si vuiet dau In cale,

Iar plopi in umedul amurg

Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc

Carari ce duc la moara -

Acolo, mama, te zaresc

Pe tine-ntr-o cascioara.

Tu torci. Pe vatra veche ard,

Pocnind din vreme-n vreme,

Trei vreascuri rupte dintr-un gard.

Iar flacara lor geme:

Clipeste-abia din cand In cand

Cu stingerea-n bataie,

Lumini cu umbre-amestecand

Prin colturi de odaie.

Cu tine doua fete stau

Si torc in rand cu tine;

Sunt Inca mici si tata n-au

Si George nu mai vine.

Un basm cu pajuri si cu zmei

Incepe-acum o fata,

Tu taci s-asculti povestea ei

Si stai Ingandurata.

Si firul tau se rupe des,

Caci ganduri te framanta.

Spui soapte fara de-nteles,

Si ochii tai stau tanta.

Scapi fusul jos; nimic nu zici

Cand fusul se desfira...

Te uiti la el si nu-l ridici,

Si fetele se mira.

...O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti!

La geam tu sari deodata,

Prin noapte-afara lung privesti -

- "Ce vezi?I Intreab-o fata.

- "Nimic... Mi s-a parut asa!

Si jalea te rapune,

Si fiecare vorba-a ta

E plans de-ngropaciune.

Intr-un tarziu, neridicand

De jos a ta privire:

- "Eu simt ca voi muri-n curand,

Ca nu-mi mai sunt In fire...

Mai stiu si eu la ce gandeam?

Aveti si voi un frate...

Mi s-a parut c-aud la geam

Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... Sa-l vad venind,

As mai trai o viata.

E dus, si voi muri dorind

Sa-l vad o data-n fata.

Asa vrea poate Dumnezeu,

Asa mi-e datul sortii,

Sa n-am eu pe baiatul meu

La cap, In ceasul mortii!

Afara-i vant si e-nnorat,

Si noaptea e tarzie;

Copilele ti s-au culcat -

Tu, inima pustie,

Stai tot la vatra-ncet plangand:

E dus si nu mai vine!

S-adormi tarziu cu mine-n gand

Ca sa visezi de mine!

***

  • Scrisoare mamei

Nicolae Labis

In muntii nostri astazi zapezile torc lenes,

Izvoarele ingheata in clinchete subtiri,

Si caprele de munte nervoase prin poiene-si

Urmeaza-n taina calea iernaticei iubiri.

Cred ca pe masa vinul asteapta-n adormire –

E vinul ros din care pe-atunci n-ai vrut sa-mi dai,

In vremurile-acelea sapate-n amintire

C-o mama grijulie si-un baietel balai.

Oh, lumea cenusie cum se spargea deodata

Si navalea intr-insa al datinei popor! –

Stralucitoare capre cu lana colorata

Si tobosari de basme saltand intr-un picior.

Si feti-frumosi cu stele de-oglinzi din talpi in crestet,

Si draci blajini, tot focul punandu-si-l in joc,

Si ursul cu dairaua purtand cojocul vested,

Si dorul de padure purtandu-l in cojoc.

Sau clopoteii molcomi cernuti pe-ntreaga vale,

Care-aduceau colinde la noi in lung convoi,

Cand ascultam la geamuri si palma dumitale

Imi mangaia obrajii imbujorati si moi.

Azi e la fel, si vinul asteapta-n adormire;

M-astepti cu vinul rosu, voioasa sa mi-l dai,

Dar sunt acum departe, privind in amintire

O mama grijulie si-un baietel balai.

***

  • Mama

Nicolae Labis

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune

Un om ce de pe-acasa a venit

Cum c-a-nflorit la noi malinul

Si c-ai albit, mamuca, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.

Eu nu stiu cum sa cred atatea vesti,

Cand din scrisori eu vad precum matale

Din zi in zi mereu intineresti.